păpușa logopedica

Tocmai am inregistrat păpușa logopedică sau "gura logopedică". 

Logo-puppets sunt păpuşi prevăzute cu gură în care sunt evidenţiate principalele organe necesare articulării sunetelor: dinţii, limbă şi buze pentru ca logopatul (persoana cu tulburări de limbaj) să vizualizeze poziţia limbii faţă de dinţi şi a dinţilor faţă de buze pentru emiterea unui anumit sunet. O altă variantă o reprezintă gurile logopedice care sunt ataşate unor păpuşi numite păpuşi logopedice şi nu sunt folosite ca divertisment sau evaluare ci doar pentru impostarea şi consolidarea sunetului. Pentru copii, aceste guri logopedice sunt ataşate la păpuşi (logo-puppets). Adică gura „are chip” şi expresivitate pentru a le facilita comunicarea. Copiii comunică mai uşor cu o păpuşă decăt cu o gură prevăzută cu buze, limbă şi dinţi. Logo-puppets nu reprezintă o metodă de lucru, ci sunt instrumente folosite fie în activitatea de corectare a tulburărilor de învăţare (cum am arătat mai sus), fie în metoda „Prologop” (Pronunţie cu Logo-puppets).

Păpuşile logopedice sunt folosite mai ales în tulburările de pronunţie (dislalia, rinolalia, dizartria) pentru că ajută copilul sau adultul să conştientizeze poziţia limbii faţă de buze şi dinţi şi a buzelor pentru emiterea corectă a sunetelor. Păpuşile logopedice pot fi folosite şi în tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii care au cauză afectivă sau în tulburări ale limbajului citit-scris (dislexia, disgrafia prin „responsabilizarea” copilului)

tehnici

Un DVD educativ realizat de Christian Gabriel. El se intraba daca toti ajung sa vorbeasca "din burta". Cu siguranta ca DA. Nu este nici un dar special ci rodul  exercitiilor, tehnicilor vocale (inca le caut, banuiesc ca le aflu de la cineva care a absolvit Conservatorul) si munca cu papusa. ADICA MUNCA.
Explicatiile sunt in limba franceza.

ne da niste explicatii despre cum sa devenim ventriloc. De fapt sunt niste "smecherii" logopedice.

Imi place cum "vorbeste" maimuta. Ma intreb cum face sa evite sunetele bilabiale: "m", "p" si "b".. Am ales un ventriloc pt. limba engleza si unul pentru limba franceza pentru a vedea cum pronunta sunetele fara a misca din buze. Este foarte interesant.

ventriloc

Pot spune că am gasit o legătură între ventriloc si ortofonist. Cred, ca pentru a deveni un un bun ventriloc, trebuie sa avem cunoştinţe de ortofonie. Adică trebuie sa cunoaştem elementele implicate în actul vorbirii:   

Aparatul vorbirii care este compus din: buze, dinţi, limbă, palat, epiglotă, cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii, plămâni, uvulă, diafragmă trebuie înţeles într-un mod aparte. Pentru producerea sunetelor vorbirii sunt necesare aceleaşi condiţii  ca şi pentru producerea sunetelor în general: un impuls; un corp; oscilaţii care vor produce tonuri şi zgomote; un rezonator pentru formarea timbrului sunetului.Impulsul necesar pentru formarea sunetelor vorbirii este curentul de aer care, venind din plămâni prin bronhii şi trahee, trecând prin laringe (prin glotă), prin cavitatea faringală, bucală şi nazală este expulzat în exterior. Astfel, aparatul vorbirii omului se aseamănă cu un instrument de suflat dar mult mai complex decât orice instrument.

  Elemente de fonetică: Din punct de vedere acustic şi fiziologic, sunetele limbii umane se împart în două categorii, în vocale şi consoane.

 Ortofonia se ocupă, printre altele, cu pronunţia acestora. Altfel spus, ne conştientizează în pronunţarea sunetelor şi ne ajută să "mascăm" sunetele în aşa fel încât să le pronunţăm fără a mişca din buze. Unii ventriloci spun că au lucrat mulţi ani ca să stăpânească magia "vorbirii din burtă". Cred că această perioadă se scurtează mult, cu ajutorul unui ortofonist.
 Ortofonia Fonoarticulaţia  este actul prin care omul execută la comanda sistemului nervos central mişcările necesare, simultane, de emitere a vocii şi de atingere sau apropiere a unor suprafeţe ale organelor de vorbire. Fonoarticulaţia este sinonimă cu pronunţarea, rostirea. Fonaţia se referă la activitatea corzilor vocale. La fonemele sonore, vibraţiile laringiene încep odată cu tensiunea (numită şi implozie). La cele semisonore, vibraţiile corzilor încep odată cu ţinuta sau în cursul detentei (destinderii), în funcţie de contextul sonor în care se află. La sonorele asurzite (urmate de surde în poziţie finală), vibraţiile corzilor încep odată cu tensiunea, dar se opresc în timpul ţinutei, înainte de destindere; la surde, vibraţiile laringiene încep în momentul destinderii. Articulaţia se referă la activitatea limbii, vălului palatin, uvulei, buzelor.

După cum ştim acestea pot fi educate cu ajutorul unui logoped (ortofonist).    

Integrare...

Utilizarea conceptului cerinţe educative speciale se referă la adaptarea, completarea şi flexibilitatea educaţiei pentru anumiţi copii în vederea egalizării şanselor de participare la educaţieîn medii de învăţare obişnuite.

Copilul cu CES are nevoie de:
- condiţii de stimulare şi sprijin a dezvoltării din cele mai timpurii perioade;
- adaptarea curriculumului la posibilităţile individuale;
- flexibilitate didactică
- individualizarea educaţiei;
- protecţie specială
- programe individualizate de intervenţie;
- integrare şcolară şi socială.
          Cum pot oferi acestea dacă nu mi permite să lucrez individual cu copiii cu CES?
Sunt copii care au nevoie doar de sprijin la orele de curs. Ei au deficit de atenţie, ori nu au încredere în ei înşişi şi nu raspund la ore deşi cunosc răspunsul.
          Însă sunt şi copii care nu sunt la nuvelul clasei. Deşi sunt în clasa aIIa sau aIIIa, ei sunt analfabeţi sau semianalfabeţi. Oare nu trebuie să lucrez individual ca să-i aduc la nivelul clasei? Cu aceştia pot folosi păpuşile ca să-i învăţ să înveţe.

dislexo-disgrafia

Ca profesor itinerant/de sprijin intalnesc, deseori, copii cu tulburari de scris-citit. Cei mai multi copii dintre cei cu care lucrez (scolile normale) au aceasta tulburare. In limbaj logopedic este numita dislexo-disgrafia.  Aceasta se manifesta prin confuzii, omisiuni, inlocuiri de litere citite sau scrise, mai ales paronime. Adesea grselile de pronuntie se manifesta si in scris-citit.

            Asadar, dislexo-disgrafia este o tulburare la copiii care în ciuda experienţei de clasă convenţionale nu pot dobândi abilitatea de a citi, a scrie, de a silabisi corespunzător abilităţii lor intelectuale.  (Va recomand sa vedeti filmul "Like stars on Earth", despre un copil cu aceasta tulburare.)       

      Terapia dislexo-dosgrafiei – trebuie să vizeze în egală măsură, dezvoltarea limbajului şi stimularea activităţii psihice. După ce se aplică se poate constata o mai bună comunicare cu cei din jur şi o reflectare în plan verbal mai exactă a realităţii celor comunicate.    Corectarea confuziilor de grafeme şi de litere – este o condiţie de bază. Cele mai frecvente confuzii ale unor litere şi foneme sunt: p-b-m, t-d-n, p-b, f-v, s-ş, s-j, c-g, r-l. Se vor folosi exerciţii care să urmărească formarea capacităţii de discriminare, mai întâi a grafemelor şi literelor separate, iar apoi în combinaţii de cuvinte monosilabice, şi plurisilabice. Poziţia ocupată în cuvinte de grafemele şi literele afectate trebuie să varieze. Ca terapie am gasit ca "transformandu-l" pe copil in "invatator", acesta isi insuseste mai bine literele pentru a le "preda scolarilor lor", adica marionetele care sunt dornice sa invete. Copilul este responsabilizat, ceea ce-i scurteaza timpul invatarii. Copiii reactualizeaza cele invatate pentru a le invata pe marionete. Aceasta este o metoda de 

evaluare.

     Pe parcursul lectiei marioneta este si ea un elev care are nevoie de ajutor. Intotdeauna, marioneta are aceeasi varsta ca elevul (pt. a-l stimula) sau este putin mai mica decat elevul (pentru a-l incuraja), in functie de temperamentul si capacitatea de a intelege a copilului.
Imi place munca de profesor de sprijin pentru ca inteleg nevoile copiilor intrucat si eu am avut nevoie de sprijin atunci cand eram la scoala.