Totalul afișărilor de pagină

marți, 5 iunie 2012



   M-am tot gândit ce nume să-i dau acestei păpuși logopedice. Aștept sugestii...
Aceasta este o jucărie "recondiționată", adică i-am adăugat o gură specific terapiei logopedice. Astfel această jucărie a devenit păpușă logopedică pe care o folosesc (începând de azi) în terapia tulburărilor de pronunție.
  După terapie, păpușile logopedice (folosite în terapia logopedică) devin păpuși pentru divertisment.  Astfel, copiii (logopații cu care lucrez) au găsit o poveste: cu o poțiune magică, broasca devine băiat sau fetiță "pupăcioasă". De aceea sunt în încurcătură cu privire la nume...
 Trebuie să menționez că fiecare păpușă are un nume și o poveste. De multe ori povestea vine odată cu numele. Mai tărziu, voi posta unele fotografii ale unor păpuși logopedice confecționate de mine sau "recondiționate" și poveștile lor. Sper să vă amuzați...

duminică, 3 iunie 2012

    Mulți m-au țntrebat de ce se numesc păpuși logopedice. Ei bine, am răspuns tot cu ajutorul păpușilor și al unei fetițe.
   Le-am numit LOGO-PUPPETS (păpuşi logopedice) pentru că sunt păpuşi adaptate şi folosite în logopedie , în toate etapele de lucru: evaluare şi terapie care pune accent pe pronunţie, articularea sunetelor. Aşadar sunt foarte eficiente în terapia logopedică dar şi în învăţare, metoda folosită fiind cea a jocului. Elementele esentiale ale teatrului de păpuşi in terapia cu copiii sunt magia si jocul. Cu ajutorul păpuşilor logopedice, copilul „intră” în această magie. Prin joc, mai ales cu păpuşa logopedică, copiii devin dornici să înveţe şi participă cu plăcere la terapie şi doresc să facă parte din magia oferită de jocul cu marioneta şi să coopereze cu păpuşa logopedică.

joi, 24 mai 2012

păpușa logopedica

Tocmai am inregistrat păpușa logopedică sau "gura logopedică". 
Logo-puppets sunt păpuşi prevăzute cu gură în care sunt evidenţiate principalele organe necesare articulării sunetelor: dinţii, limbă şi buze pentru ca logopatul (persoana cu tulburări de limbaj) să vizualizeze poziţia limbii faţă de dinţi şi a dinţilor faţă de buze pentru emiterea unui anumit sunet. O altă variantă o reprezintă gurile logopedice care sunt ataşate unor păpuşi numite păpuşi logopedice şi nu sunt folosite ca divertisment sau evaluare ci doar pentru impostarea şi consolidarea sunetului. Pentru copii, aceste guri logopedice sunt ataşate la păpuşi (logo-puppets). Adică gura „are chip” şi expresivitate pentru a le facilita comunicarea. Copiii comunică mai uşor cu o păpuşă decăt cu o gură prevăzută cu buze, limbă şi dinţi. Logo-puppets nu reprezintă o metodă de lucru, ci sunt instrumente folosite fie în activitatea de corectare a tulburărilor de învăţare (cum am arătat mai sus), fie în metoda „Prologop” (Pronunţie cu Logo-puppets).

Păpuşile logopedice sunt folosite mai ales în tulburările de pronunţie (dislalia, rinolalia, dizartria) pentru că ajută copilul sau adultul să conştientizeze poziţia limbii faţă de buze şi dinţi şi a buzelor pentru emiterea corectă a sunetelor. Păpuşile logopedice pot fi folosite şi în tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii care au cauză afectivă sau în tulburări ale limbajului citit-scris (dislexia, disgrafia prin „responsabilizarea” copilului)

sâmbătă, 4 februarie 2012

tehnici

Un DVD educativ realizat de Christian Gabriel. El se intraba daca toti ajung sa vorbeasca "din burta". Cu siguranta ca DA. Nu este nici un dar special ci rodul  exercitiilor, tehnicilor vocale (inca le caut, banuiesc ca le aflu de la cineva care a absolvit Conservatorul) si munca cu papusa. ADICA MUNCA.
Explicatiile sunt in limba franceza.
ne da niste explicatii despre cum sa devenim ventriloc. De fapt sunt niste "smecherii" logopedice.

marți, 10 ianuarie 2012

Imi place cum "vorbeste" maimuta. Ma intreb cum face sa evite sunetele bilabiale: "m", "p" si "b".. Am ales un ventriloc pt. limba engleza si unul pentru limba franceza pentru a vedea cum pronunta sunetele fara a misca din buze. Este foarte interesant.

vineri, 28 octombrie 2011

ventriloc

Pot spune că am gasit o legătură între ventriloc si ortofonist. Cred, ca pentru a deveni un un bun ventriloc, trebuie sa avem cunoştinţe de ortofonie. Adică trebuie sa cunoaştem elementele implicate în actul vorbirii:   
Aparatul vorbirii care este compus din: buze, dinţi, limbă, palat, epiglotă, cavitate nazală, laringe, trahee, bronhii, plămâni, uvulă, diafragmă trebuie înţeles într-un mod aparte. Pentru producerea sunetelor vorbirii sunt necesare aceleaşi condiţii  ca şi pentru producerea sunetelor în general: un impuls; un corp; oscilaţii care vor produce tonuri şi zgomote; un rezonator pentru formarea timbrului sunetului.Impulsul necesar pentru formarea sunetelor vorbirii este curentul de aer care, venind din plămâni prin bronhii şi trahee, trecând prin laringe (prin glotă), prin cavitatea faringală, bucală şi nazală este expulzat în exterior. Astfel, aparatul vorbirii omului se aseamănă cu un instrument de suflat dar mult mai complex decât orice instrument.
  Elemente de fonetică: Din punct de vedere acustic şi fiziologic, sunetele limbii umane se împart în două categorii, în vocale şi consoane.
 Ortofonia se ocupă, printre altele, cu pronunţia acestora. Altfel spus, ne conştientizează în pronunţarea sunetelor şi ne ajută să "mascăm" sunetele în aşa fel încât să le pronunţăm fără a mişca din buze. Unii ventriloci spun că au lucrat mulţi ani ca să stăpânească magia "vorbirii din burtă". Cred că această perioadă se scurtează mult, cu ajutorul unui ortofonist.
 Ortofonia Fonoarticulaţia  este actul prin care omul execută la comanda sistemului nervos central mişcările necesare, simultane, de emitere a vocii şi de atingere sau apropiere a unor suprafeţe ale organelor de vorbire. Fonoarticulaţia este sinonimă cu pronunţarea, rostirea. Fonaţia se referă la activitatea corzilor vocale. La fonemele sonore, vibraţiile laringiene încep odată cu tensiunea (numită şi implozie). La cele semisonore, vibraţiile corzilor încep odată cu ţinuta sau în cursul detentei (destinderii), în funcţie de contextul sonor în care se află. La sonorele asurzite (urmate de surde în poziţie finală), vibraţiile corzilor încep odată cu tensiunea, dar se opresc în timpul ţinutei, înainte de destindere; la surde, vibraţiile laringiene încep în momentul destinderii. Articulaţia se referă la activitatea limbii, vălului palatin, uvulei, buzelor.
După cum ştim acestea pot fi educate cu ajutorul unui logoped (ortofonist).