La articularea vocalelor aerul provenit din plămâni
trece liber prin cavitatea bucală sau nazală, fără a întâlni
nici un obstacol. La articularea consoanelor curentul de aer
întâlneşte anumite obstacole care sunt rezultatul închiderii
complete a unor organe articulatorii sau doar a apropierii acestora. Articularea
sunetelor se realizează în
cavitatea bucală, prin intervenţia organelor articulatorii.
Pronunţia
corectă depinde de capacitatea fiecărei persoane de a
controla aparatul fonoarticulator,
de capacitatea de a-şi monitoriza şi corecta producţiile
eronate pentru a fi cât mai aproape de vorbirea adultă. Pentru a deveni ventriloc, trebuie să se cunoască specificul pronunției fiecărui sunet pentru a fi „manipulat” astfel încât să se creeze iluzia că altcineva vorbește.
