Experienta „Românii au talent”

       Aceasta a fost păpușa cu care am participat la preselecțiile „Românii au talent”. Se numește Geta, e o maimuțică simpatică care se amuză din orice...  
       Atât la audiții, cât și pe scenă am cunoscut o altă lume: lumea spectacolului. În timpul interviului, am fost întrebată despre importanța păpușii pentru mine. Nu știu ce-am spus atunci, dar mai târziu am realizat că păușa este o parte din mine. Pot spune că e o formă de terapie pentru mine. Mă ajută să fiu liberă, pot greși fără teama de a fi judecată; îmi dă încredere. Mai mult decât orice, mă ajută să fiu ceea ce...nu prea sunt, dar mi-aș dori să fiu : LIBERĂ, AMUZANTĂ, FĂRĂ INHIBIȚII.
       M-am întrebat de ce n-am avut emoții pe scena preselecțiilor, chiar m-am simtit în largul meu. Am găsit unul din răspunsuri atunci când am ajuns acasă: am fost în timpul terapiei. M-am distrat odată cu spectatorii, deși am repetat de multe ori momentul. E adevarat că una din glume „a venit” cu o zi înnainte de audiții. Atunci am descoperit că acea glumă a fost cea mai amuzantă, încă o improvizam...Mi-a dat încredere o remarcă a lui Mihai Petre: „am crezut că ești actriță” (nu sunt sigură cum a spus-o, dar asta e ideea). M-a întrebat de 2 ori (cred...) ce meserie am și cum am descoperit acest talent. Am spus că sunt profesor de sprijin și logoped.
    Pot spune că această experiență m-a stimulat și încurajat. Sper ca momentul să fie difuzat pe postul Pro tv. Cine știe ce oportunități apar...Dar, mai bine să fiu surprinsă decât dezamagită. Stiu să reacționez la dezamăgire (cunosc sentimentul), aș vrea să învăț să reacționez la bucurie. Domnul cu mila...
        Cred că ventrilocia este un DAR, multumesc Domnului pentru acesta. Mai ales c-am descoperit singură acest dar.

     Am descoperit, pe propria-mi piele, că trebuie să lucrez...vocalele. Când vorbim deschidem gura prin emiterea vocalelor. Ca și ventriloc, trebuie să găsesc „mișcările” limbii pentru a emite vocalele fără să deschid gura.  Acesta este un filmulet...provocare. Am încercat să vorbesc...în franceză, fără să mișc buzele.  Aceasta este ultima păpușă făcută de mine pe care o voi folosi, mai ales, în terapia logopedică. Am confecționat această păpușă, la propunerea unui copil. El își dorea un yeti. Copilul îi va găsi un nume.

Cum am devenit ventriloc

          M-au intrebat mai multi cum am devenit ventriloc. Am inceput din2009. Atunci am descoperit asta...din logopedie. Aveam niste rugaciuni de spus si nu voiam ca ceilalti sa-mi vada  buzele miscandu-se. Asa ca mi-am folosit cunostintele de logopedie.Folosind metoda inventata de mine, am gasit poziția de emitere a fiecărui sunet.

       La articularea vocalelor aerul provenit din plămâni trece liber prin cavitatea bucală sau nazală, fără a întâlni nici un obstacol. La articularea consoanelor curentul de aer întâlneşte anumite obstacole care sunt rezultatul închiderii complete a unor organe articulatorii sau doar a apropierii acestora. Articularea sunetelor se realizează în cavitatea bucală, prin intervenţia organelor articulatorii. Pronunţia corectă depinde de capacitatea fiecărei persoane de a controla aparatul fonoarticulator, de capacitatea de a-şi monitoriza şi corecta producţiile eronate pentru a fi cât mai aproape de vorbirea adultă. Pentru a deveni ventriloc, trebuie să se cunoască specificul pronunției fiecărui sunet pentru a fi „manipulat” astfel încât să se creeze iluzia că altcineva vorbește.

PAPUSI DE VANZARE